Viorica MacoveiPort în sufletul și în conștiința mea filonul de aur al tradițiilor din Bucovina, prin folclor și prin portul popular, am evoluat constant spre cunoașterea profundă a acestui tezaur. Meditând asupra destinului meu, am înțeles că menirea mea este aceea de fi mereu o căutătoare a nestematelor tradiționale, o păstrătoare a unei lăzi de zestre ancestrale a poporului român și, în același timp, am înțeles că rostul meu se va împlini doar dacă această cunoaștere se va înnobila printr-un dar, pe care eu îl voi transmite celor care iubesc, ca și mine, simbolistica identitară românească, care ne conferă unicitate.
Fiecare veșmânt popular meșteșugit de mâini vrednice și iscusite are propria poveste și poartă în fibrele țesăturii un mesaj fascinant despre tot ce ne încojoară. Cu o statornicie de nezdruncinat, peste milenii, ne recunoaștem rădăcinile, oriunde am fi în lume, datorită unei cusături transmise din generație în generație, de la mamă la fiică, de la bunică la nepoată. Astfel am deprins și eu marile mistere ale costumului popular românesc, de la mama și de la bunica mea, mistere care odată dezlegate mă poartă cu gândul dincolo de pânză, de firul de borangic, de culorile cusăturii. Am ajuns să descifrez legătura firească cu natura, spiritualitatea și conștiința unui popor unit, ca într-o magie, prin „crucea cusută”.
„Crucița”, prima împunsătură a acului pe pânza albă, în drumul ei către cămașa românească, este cel mai puternic talisman creștin de protecție pentru fiecare purtător al său și semnul spiritualității continue.
Croiala cămășii, în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, cu deschizătură lejeră în partea de sus, transmite același mesaj creștin. Ia este cămaşa noastră de sărbătoare, din pânză albă, de bumbac sau in cusută cu fir de borangic, cu broderii mistice, așa am învățat eu, în vatra casei părintești, așa transmit mai departe. Deși regăsim și motive arhaice în cusătura românească, ne definim autentic prin acest cod genetic creștin al simbolului crucii, al nădejdii noastre că suntem mereu protejați, inclusiv prin ia noastră străveche românească.
Costumul popular românesc, în special IA, „povestește” prin culori despre anotimpuri, pământ și cer, lună și soare, bucurie și tristețe, statut social, văzut și nevăzut, pune totul, cu armonie, într-o orânduială frumoasă și obligă la cunoaștere, ca nu cumva să fie interpretat eronat mesajul transmis prin vestimentație.
Pânza de in, pe drumul devenirii sale ca IE, mă poartă în povestea mea cu gândul la sacrificiul transformării, la trăinicia continuității ornamentale și cromatice, la zestrea pe care o avem spre păstrare și înmulțire, până când vine vremea și fata din casă pleacă, iar la plecare o va prelua, dimpreună cu meșteșugul și dragostea față de tradiție. E drumul firesc al vieții…
Eu voi continua să am grijă de acest „fir de borangic” invizibil, care a fost tors undeva în trecut de str-stră-străbunica mea, îl voi pregăti cu grijă pentru fiica mea, Sofia – Maria, cu povestea noastră, despre cum să rămâi puternic, indiferent de încercările vieții!
Am adunat în lada mea de zestre zeci de costume populare, împreună cu familia mea, și cu cei care mi-au devenit familie datorită pasiunii noastre comune pentru tradiție. Deschidem acestă ladă valoroasă și vi le punem la dispoziție spre încântarea ochiului și sufletului, spre purtare și păstrare, spre admirație și cunoaștere!
Voi rămâne păstrătoare statornică a AUTENTICITĂȚII costumului tradițional românesc, propunându-vă piese vestimentare unicat, dar voi accepta și PROVOCAREA de a transpune simbolistica tradițională în obiecte vestimentare nou create, cu dorința de a mă apropia de modernitate, prin stilizare, fără a mă abate de la frumusețea sofisticată tradițională, în împlinirea visului meu: nici o casă fără IE!

Intrați în povestea noastră, ea va fi scrisă pe parcursul drumului! Vom scrie această POVESTE A DRUMULUI NOSTRU, ÎMPREUNĂ!

Viorica Macovei